STUDENTBLOG*

Un film dramatic, facut cu sange rece si in acelasi timp cu
sensibilitate, de regizorul Cristian Mungiu. M-a impresionat mesajul transmis,
drama oamenilor din timpul comunismului, avorturile interzise.
Atmosfera cenusie, incarcata, cadrele filmate parca de cineva in mers,
de fapt mai mult in fuga, care surpind esenta filmului: doua studente,
prietene, colege de camera; una este insarcinata si cealalta este
obligata sa se culce cu un felcer pentru ca acesta sa-i faca un avort, la o
sarcina avansata.
Imaginea socanta cu fetusul expulzat cred ca este piesa de rezistenta a
filmului pentru ca acesta este elementul cheie al scenariului. Toata
actiunea se concentreaza in jurul acestui lucru. Disperarea, minciuna,
duritatea, solidaritatea, spiritul de sacrificiu completeaza drama
fetelor.
Scenografia este foarte buna si reda imaginea anilor ‘80: blocurile ca
niste cutii de chibrituri, coada de la alimentara, scena zilei de
nastere din sufragerie, pachetele de Kent, etc.
Persoanele care au trait in aceste vremuri si au resimtit neajunsurile
comunismului este imposibil sa nu se fi regasit macar in una din
ipostazele acestui film. Sentimentele de frica si de suspans sunt dominante.
Despe actori nu pot sa spun decat ca sunt exceptionali: Laura Vasiliu,
Anamaria Marinca si Vlad Ivanov.
“4 luni, 3 saptamani si 2 zile” cu siguranta pune pe ganduri,
indiferent daca ti-a placut sau nu…